Istoria Tarotului: 1400-1425 Setul Michellino (Tarotul Marziano)

Pier Candido Decembrio, un apropiat al familiilor nobiliare italiene, a scris în 1447, la scurt timp după moartea lui Fillipo Maria Visconti, o biografie despre viaţa acestuia. Aici descrie faptul că Fillipo Maria şi nobilii de la curtea sa erau pasionaţi de jocurile de cărţi şi inclusiv de inventarea de noi jocuri şi seturi de cărţi.

Fillipo Maria Visconti era o persoană timidă şi introvertită, care nu suporta manifestările de masă (cum ar fi procesiunile triumfale), dar care adora jocurile de strategie (cum ar fi şahul şi jocurile de cărţi).

Între 1420-1425, tânărul Duce Fillipo Maria i-a cerut lui Marziano Rampini di Sancto Aloisio, cunoscut mai degrabă cu numele de Marziano da Tortona, să creeze un nou set de cărţi de joc, cu un nou concept. Ocazia pentru crearea acestui set este posibil să fi fost aşteptata naştere a fiului său, care la momentul naşterii s-a dovedit a fi o fată (Bianca Maria Visconti, 1423). Este posibil ca în aşteptarea acestui eveniment, Ducele să îl fi instruit pe Marziano da Tortona să creeze un set de cărţi de joc care să îi glorifice familia şi străbunii.

Marziano da Tortona era un intelectual cu o educaţie aleasă, care cunoştea foarte bine istoria şi astrologia. Foarte apropiat de Fillipo Maria, a fost profesorul acestuia încă din 1409, când Fillipo avea doar 17 ani. În timp, a devenit secretarul şi sfătuitorul acestuia. Comanda setului de cărţi de joc a fost o onoare pentru acesta, şi l-a creat în acord cu principiile clasice ale genealogiei familiei Visconti.

A creat această lucrare în colaborare cu artistul Michelino da Besozzo (acelaşi artist care a pictat genealogia Visconti – vezi primele capitole din Istoria Tarotului), pe care l-a plătit cu 1500 de Ducaţi, o sumă considerabilă la vremea respectivă.

După ce setul de cărţi a fost creat, pentru a înlesni utilizarea acestuia, Marziano a scris o explicaţie pentru Fillipo Maria, în care a descris în detaliu fiecare carte în parte. Setul Michelino s-a pierdut de-a lungul timpului, dar nota explicativă a lui Marziano se află şi acum în arhivele Bibliotecii Naţionale din Paris.

Marziano a murit în jurul anului 1425, astfel suntem siguri de faptul că setul de cărţi Michelino a fost creat înaintea acestei date. Luând în considerare şi naşterea primului copil al lui Fillipo Maria Visconti în 1423, este plauzibil ca acesta să fie anul corect al creării setului.

În nota introductivă, Marziano afirmă faptul că un om serios trebuie să se abţină de la jocurile considerate copilăreşti sau care nu aduc satisfacţie (adică jocurile de noroc). Apoi explică faptul că în acest joc, sunt ilustrate multe personaje eroice, care în timpul vieţii lor au fost considerate modele de virtute, iar după moartea lor, au căpătat chiar şi statutul de Zei.

În jocul lui Marziano existau 16 eroi, 16 fiind considerat numărul perfecţiunii de curtea nobiliară Milaneză.

Patru din aceşti eroi reprezentau Virtuţile: Jupiter, Apollo, Mercur şi Hercule.

Din text reiese foarte clar că aceştia reprezentau Justiţia, Înţelepciunea, Temperanţa şi Puterea.

A doua serie de eroi reprezenta Bogăţia: Juno, Neptune, Marte şi Aeolus.

A treia serie de eroi reprezenta Fecioarele: Pallas, Diana, Vesta şi Daphne.

Iar ultimii patru eroi reprezentau plăcerile: Venus, Bacchus, Ceres şi Cupid.

Subordonate acestor eroi erau cele 4 suite, fiecare simbolizată de câte o pasăre. Vulturul era asociat cu Virtuţile, Phoenix-ul cu Bogăţia, Turtureaua cu Fecioarele, iar Porumbelul cu Plăcerile. Simbolismul păsărilor este foarte apropiat de (para)heraldica familiei Visconti.

Pentru mai multe informaţii despre Setul Michellino, click AICI.

Versiunea restaurată

Tarotul Marziano este recreerea celui mai vechi set de Tarot în existenţă, de către Robert M.Place. Setul conţine 4 suite de la As la 10, 2 cărţi de Curte (Regele şi Regina), şi 4 Atu-uri (reprezentând zeii clasici). Setul este acompaniat de o broşură de 18 pagini.

Coperta Setului Marziano (stânga), ilustraţie de pe spatele cărţilor (dreapta).

Cărţile originale s-au pierdut de-a lungul timpului, dar artistul Robert M.Plant a reimaginat cu multă dăruire acest set în baza unei scrisori din 1448 de la Jacopo Antonio Marcello către Regina Isabelle de Lorraine.

Robert M.Plant a conceput setul ca şi un set de tarot standard care putea fi reprodus prin intermediul gravurii în lemn şi apoi colorat manual. Ilustraţiile cărţilor se bazează pe descrierile lui Marziano, pe gravurile imprimate în „Hypnerotomachia Poliphili”, din secolul 15, şi pe alte diverse surse renascentiste.